Ajunul Craciunului, sarbatorit pe 24 decembrie, ocupa un loc special in traditia populara romaneasca si este pus sub ocrotirea lui Mos Ajun. In mediul rural, obiceiurile legate de aceasta zi s-au pastrat cel mai fidel de-a lungul timpului.
In aceasta zi, gospodinele pregatesc diferite copturi ritualice: covrigi si colaci, care, potrivit credintelor populare, simbolizeaza mana infasurata a Craciunesei – femeia care a ajutat-o pe Maica Domnului la nasterea Pruncului Iisus si care, drept pedeapsa, ar fi ramas fara maini.
Colacii sunt destinati colindatorilor care merg din casa in casa pentru a vesti Nasterea Domnului. Covrigii sunt oferiti copiilor, colaceii grupurilor mai mari de colindatori, iar colacii mari sunt pastrati pentru flacai sau pentru rudele care vin la colindat.
Tot acum se pregatesc si turtele, cunoscute in popor drept „scutecele Domnului”, amintind de cele folosite la nasterea Mantuitorului. Ele sunt stropite cu apa calduta si presarate cu zahar pisat amestecat cu nuca sau seminte de canepa.
In seara de Ajun, femeia casei asaza masa in camera mare, sub icoana. Pe masa se pun o sticla de vin rosu, o farfurie cu turte, una cu boabe de grau, prune fierte, iar in cele patru colturi – cate un colac. Alaturi se asaza fuiorul de canepa, despre care se spune ca simbolizeaza barba lui Mos Craciun. Desi randuiala mesei difera de la o zona la alta, un lucru este comun peste tot: toate bucatele sunt de post.
Nimeni din casa nu gusta din mancare pana cand preotul nu vine sa sfinteasca masa, sa vesteasca Nasterea Domnului si sa binecuvanteze casa. La plecare, acesta primeste banii pusi sub fata de masa, doi colacei si putin vin, iar dascalii poarta traista plina cu colaci. Acest obicei este unul vechi, pastrat cu sfintenie in multe comunitati.
Conform credintei populare, Ajunul presupune un post sever. Se spune ca este bine sa nu mananci nimic pana la aparitia primei stele pe cer, care aminteste de steaua calauzitoare a magilor. Respectarea acestui obicei ar aduce sanatate, noroc si curatenie sufleteasca, pregatind omul pentru Sfanta Impartasanie.
O alta credinta spune ca, in noaptea de Ajun, cerurile se deschid, insa doar cei cu suflet curat pot simti acest moment si pot auzi cantarile ingeresti. Atunci, orice crestin isi poate pune o dorinta, despre care se spune ca are mari sanse sa se implineasca.
In seara de Ajun, gospodarii aduna toate lucrurile imprumutate, pentru ca noul an sa-i gaseasca cu casa in randuiala. Fetele nemaritate obisnuiesc sa-si roage mamele sa-l convinga pe preot sa mai zaboveasca la masa, crezand ca astfel petitorii nu vor intarzia sa apara.
Exista si obiceiuri legate de rodnicia pomilor. Femeia care framanta colacii iese in gradina cu mainile pline de aluat si rosteste o urare pentru pomi, iar dupa ce painea este pusa in cuptor, se spune o formula menita sa aduca belsug livezilor.
La pregatirile pentru Ajun participa si copiii, care se antreneaza din timp pentru colindat, pastrand astfel vie una dintre cele mai frumoase traditii ale Craciunului.
