Balanța știe să observe când cineva se simte în plus. Mută un scaun, schimbă subiectul unei conversații, invită persoana mai tăcută să vorbească. Face aceste gesturi atât de firesc, încât cei din jur ajung să nu le mai remarce. Mai rar observă cineva momentul în care tocmai ea rămâne pe dinafară.
În familie, între prieteni sau la serviciu, Balanța încearcă să țină cont de fiecare. Când se fac planuri, întreabă ce le-ar conveni celorlalți. Când apare o ceartă, caută cuvintele care să nu rănească pe nimeni. Iar dacă trebuie să renunțe cineva la ce își dorește, se oferă adesea prima. Își spune că nu e mare lucru. O dată poate că nici nu este. După multe astfel de momente, începe însă să doară.
Nu îi este ușor să recunoască asta. Se teme că, dacă spune ce o supără, va părea nedreaptă față de oamenii pe care îi iubește. Știe că fiecare are propriile griji. Tocmai de aceea mai lasă să treacă o seară în care nimeni nu a întrebat-o ce ar prefera și încă o zi în care a ascultat pe toată lumea fără să apuce să spună ce i s-a întâmplat ei.
Cei apropiați pot confunda răbdarea Balanței cu lipsa unei nevoi. Dacă ea spune mereu „cum vreți voi”, ajung să creadă că orice alegere îi este bună. Nu văd cât de des și-ar fi dorit să fie invitată fără să ceară, ascultată până la capăt sau aleasă înainte să se găsească un loc liber pentru ea.
La un moment dat, Balanța începe să simtă diferența dintre o relație în care există grijă de ambele părți și una în care doar ea se adaptează. Poate fi un detaliu mic cel care îi deschide ochii: un plan făcut fără ea, o rugăminte venită exact când avea nevoie să se odihnească sau un mesaj la care cineva răspunde doar când are nevoie de ajutor. Nu gestul în sine o schimbă, ci faptul că îl recunoaște. S-a mai întâmplat.
Atunci poate alege să spună ceva ce a ținut multă vreme pentru sine: „Și eu aș fi vrut să fiu întrebată.” Nu are nevoie de un discurs pregătit și nici de o ceartă. Are nevoie să fie limpede. Oamenii care țin la ea pot afla astfel ce nu au observat. Iar reacția lor îi va spune mai mult decât presupunerile pe care le-a făcut în tăcere.
Balanța nu își pierde bunătatea când încetează să cedeze de fiecare dată. Poate să îi iubească pe ceilalți și să spună că astăzi nu poate. Poate să asculte și să ceară, la rândul ei, să fie ascultată. Poate chiar să aleagă unde vrea să meargă, fără să aștepte să decidă toți ceilalți mai întâi.
A făcut loc pentru mulți oameni. Acum are voie să vadă cine se dă puțin la o parte pentru ea, fără să fie rugat.
