Leul se obișnuiește să fie omul pe care ceilalți se bazează. Găsește o soluție, ia o decizie, îi încurajează pe cei dragi. Chiar și atunci când are propriile griji, încearcă să le ofere sentimentul că lucrurile se vor așeza.
În portretul simbolic al acestei zodii, curajul se vede ușor. Mai puțin vizibile sunt serile în care își pune la îndoială alegerile sau diminețile în care ar avea nevoie să preia altcineva responsabilitățile. Pentru Leul credincios, apropierea de Dumnezeu poate începe tocmai într-un asemenea moment, când recunoaște că are nevoie de sprijin.
Și omul pe care se bazează toți obosește
Când cei din jur îl văd sigur pe el, ajung uneori să creadă că se descurcă în orice împrejurare. Îi cer ajutorul, îi povestesc problemele și așteaptă să știe ce este de făcut. Leul răspunde adesea acestei încrederi asumându-și încă o grijă.
Dar responsabilitățile se adună. O problemă în familie, o dezamăgire sau o perioadă dificilă la serviciu îi pot consuma puterile. Poate continua să facă tot ce a promis, deși simte că nu mai are răbdare și că odihna nu îi ajunge.
Îi este greu să spună „astăzi nu pot”. Se teme să nu dezamăgească și, uneori, își leagă prea mult valoarea de ceea ce reușește să facă pentru ceilalți. Are nevoie să învețe că o zi în care cere ajutor nu anulează anii în care l-a oferit.
În fața lui Dumnezeu, poate lăsa garda jos
Pentru Leul credincios, rugăciunea oferă un răgaz în care poate vorbi fără să-și pregătească răspunsurile. Poate recunoaște că îi este frică, că o pierdere l-a afectat sau că a făcut o alegere pe care o regretă.
„Doamne, ajută-mă, fiindcă nu știu cum să duc toate acestea” poate fi o rugăciune greu de rostit pentru cineva obișnuit să conducă și să hotărască. Dar sinceritatea îi poate aduce liniște. Își permite, în sfârșit, să nu aibă o soluție imediată.
Credința îl ajută să privească mai blând ceea ce trăiește. Să accepte că unele lucruri nu depind de voința lui și că are voie să se oprească înainte de a lua o nouă decizie.
Dezamăgirea îl atinge dincolo de orgoliu
Leul poate părea supărat atunci când, de fapt, este rănit. Mai ales dacă un om apropiat îi minimalizează eforturile sau îl lasă singur într-un moment în care avea nevoie de susținere.
Îl doare să descopere că o relație pe care o credea apropiată funcționa numai cât timp el oferea. Poate reacționa prin vorbe apăsate sau printr-o retragere bruscă. După aceea, când rămâne singur, încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat și dacă ar fi putut face ceva diferit.
În asemenea momente, credința îi poate oferi răbdarea de a nu răspunde imediat durerii. O rugăciune, o plimbare sau o discuție cu cineva de încredere îi dau timp să aleagă ce vrea să spună și ce limite are nevoie să pună.
A primi grijă este un pas greu, dar necesar
Leului îi vine adesea mai ușor să ofere decât să primească. Când cineva îl întreabă dacă are nevoie de ceva, poate răspunde din obișnuință că se descurcă. Chiar și atunci când un ajutor mic i-ar ușura ziua.
A învăța să accepte grija celorlalți înseamnă să le permită să se apropie. Să lase un prieten să-l asculte până la capăt. Să împartă o responsabilitate în familie. Să spună clar ce îl apasă, fără să încheie imediat cu „dar trece”.
Pentru el, sprijinul lui Dumnezeu poate fi simțit și prin oamenii care rămân aproape când nu are nimic de oferit. Cei care îl caută ca să afle cum se simte și care nu se grăbesc să-i ceară din nou să fie puternic.
Cu timpul, Leul poate reveni la lucrurile pe care le iubește, cu mai multă atenție față de propriile nevoi. Își păstrează curajul, dar începe să împartă greutățile. Iar într-o zi dificilă, în loc să promită că va rezolva totul, găsește puterea să spună: „Am nevoie să fii alături de mine.”
