Leul i-a apărat pe toți. Când i-a fost greu, a văzut cine i-a rămas alături

Leul a fost adesea omul care a intervenit când ceilalți au preferat să tacă. A luat apărarea unui prieten, a încurajat pe cineva care nu mai avea încredere în sine și a găsit o soluție chiar și atunci când avea destule probleme acasă.
Când ține la un om, îi vine firesc să se implice. Îl doare să-l vadă nedreptățit și îi este greu să stea deoparte. Uneori promite că va ajuta înainte să se gândească dacă mai are timp sau putere.
Așa ajung ceilalți să se obișnuiască cu el: hotărât, disponibil, gata să se descurce. Până într-o zi în care Leul are nevoie să se sprijine și el pe cineva.
Îi vine greu să spună asta. Mai amână, mai încearcă singur, mai răspunde cu „rezolv eu”. Dar sunt greutăți pe care nu le poate duce la nesfârșit fără să vorbească despre ele.
Iar când își face curaj să ceară ajutor, descoperă că unii dintre oamenii pe care s-a bazat au mereu altceva de făcut.

La început, le găsește explicații. Știe că fiecare are griji și că nimeni nu poate fi disponibil în orice moment. Așteaptă să revină ei, să întrebe cum au mers lucrurile, să-și amintească discuția rămasă neterminată.
Îl rănește când asta nu se întâmplă. Mai ales dacă aceiași oameni îl caută din nou, câteva zile mai târziu, cu o problemă de-a lor.
Atunci începe să înțeleagă că apropierea pe care o simțea nu era împărțită în mod egal. El știa ce îi frământă, ce îi sperie și unde au nevoie de sprijin. Despre el, unii știau doar că „se descurcă”.

Leul nu ține neapărat socoteala favorurilor. Nu a ajutat ca să poată cere ceva în schimb. Dar și-ar fi dorit ca grija să vină firesc din ambele părți. Să nu fie nevoit să explice de ce contează un semn de interes sau o promisiune respectată.
În zilele grele, vede și oamenii pe care poate nu-i observase suficient. Un prieten care revine după ce el a încercat să schimbe subiectul. Cineva care își face timp să-l însoțească. Un om care îl ascultă până la capăt, fără să-i spună imediat că trebuie să fie puternic.
Astfel de gesturi îl ajută să se simtă mai puțin singur. Îi arată că poate fi prețuit și atunci când nu are nimic de oferit, când este obosit sau când nu știe ce să facă mai departe.

Pentru Leu, aceasta poate fi o lecție greu de primit. S-a obișnuit să fie cel care ridică moralul tuturor. Uneori își ascunde atât de bine necazurile, încât nici oamenii apropiați nu înțeleg cât îi este de greu.
De aceea, are de învățat și să spună mai limpede ce are nevoie. „Aș vrea să vorbim.” „M-ar ajuta să vii cu mine.” „Astăzi chiar nu pot singur.” Cei care îl iubesc au nevoie să-l audă, nu să-i ghicească mereu oboseala.
Dar, odată ce a vorbit sincer, vede mai clar cine îl ascultă și cine așteaptă doar să redevină omul de dinainte, disponibil pentru toate problemele.

După o asemenea perioadă, Leul începe să-și aleagă altfel oamenii. Nu se mai grăbește să promită ajutor când este deja epuizat. Nu mai acceptă orice doar ca să nu dezamăgească. Își păstrează timpul și pentru relațiile în care poate vorbi deschis, fără să joace mereu rolul celui care le poate pe toate.
Poate continua să fie generos. Bunătatea lui nu trebuie abandonată din cauza celor care au profitat de ea. Are însă voie să refuze, să ceară sprijin și să se retragă din legături în care este căutat numai la nevoie.
Leul își amintește cine i-a fost alături. Pe omul care a rămas lângă el într-o zi în care nu avea chef să vorbească. Pe cel care s-a ținut de cuvânt. Pe cel care l-a întrebat din nou cum se simte, fiindcă prima dată răspunsese prea repede că este bine.
Lor începe să le facă mai mult loc în viața lui. Lângă ei, își permite să recunoască atunci când îi este greu, fără teama că va fi privit altfel.